[185] Alte energii regenerabile utilizate în Spania sunt hidroelectrică, de biomasă(d) și marină(d) (2 centrale electrice în construcție). [186] Sursele de energie neregenerabile utilizate în Spania sunt nucleare (8 reactoare operative), pe gaz(d), cărbune(d) și petrol(d). Combustibilii fosili au generat împreună 58% din energia electrică a Spaniei în 2009, puțin sub media OCDE de 61%. Energia nucleară a reprezentat încă 19%, iar cele eoliană și hidroelectrică aproximativ 12% fiecare. [187] Transport[modificare | modificare sursă] Sistemul rutier spaniol este centralizat, cu șase autostrăzi care leagă Madridul de Țara Bascilor, Catalonia, Valencia, Andaluzia de Vest, Extremadura și Galicia.
În timpul Renașterii, piesele cele mai mari sunt La Celestina și El Lazarillo de Tormes(d), în timp ce multă literatură religioasă a fost creată de poeți precum Luis de León, San Juan de la Cruz, Santa Teresa de Jesús etc. Barocul a fost cea mai importantă perioadă pentru cultura spaniolă, în vremurile Imperiului Spaniol. Faimosul Don Quijote de La Mancha de Miguel de Cervantes a fost scris în această epocă. Alți scriitori din acea perioadă sunt: Francisco de Quevedo, Lope de Vega, Calderón de la Barca sau Tirso de Molina. În timpul iluminismului găsim nume precum Benito Jerónimo Feijóo, Gaspar Melchor de Jovellanos sau Leandro Fernández de Moratín. În perioada romantică, José Zorrilla(d) a creat una dintre cele mai emblematice figuri din literatura europeană în Don Juan Tenorio(d).
PrimaSport.ro
Încă mânați de chestiunile naționale și existențiale care îi obsedau pe scriitorii din '98, ei au abordat aceste subiecte cu un mai pronunțat sentiment de distanțare și obiectivitate. Salvador de Madariaga, un alt intelectual și scriitor proeminent, a fost unul dintre fondatorii Colegiului Europei și redactorul manifestului constitutiv al Internaționalei Liberale. Generația lui 1927 a cuprins poeții Pedro Salinas, Jorge Guillén, Federico García Lorca, Vicente Aleixandre, Dámaso Alonso. Toți erau erudiți ai moștenirii lor literare naționale, o altă dovadă a impactului cererilor regeneracioniștilor și ale generației din 1898 pentru ca informațiile spaniole să se întoarcă cel puțin parțial spre interior.
Pentru un grup de scriitori mai tineri, printre care Miguel de Unamuno, Pío Baroja și José Martínez Ruiz (Azorín), Dezastrul și repercusiunile sale culturale au inspirat o schimbare literară mai profundă, mai radicală, care a afectat atât forma, cât și conținutul. Acești scriitori, alături de Ramón del Valle-Inclán, Antonio Machado, Ramiro de Maeztu(d) și Ángel Ganivet, au ajuns să fie cunoscuți ca Generația lui '98.
În timpul Reconquistei, a fost scris poemul epic Cantar de Mio Cid despre un personaj real — luptele sale, cuceririle și viața de zi cu zi. Este remarcabilă și povestea romantică cavalerească valenciană Tirant lo Blanch scrisă în valenciană. Alte opere majore din epoca medievală au fost Mester de Juglaría(d), Mester de Clerecía(d), Coplas por la muerte de su padre sau El Libro de buen amor(d) (Cartea bunei iubiri).
România U21 - Spania U21 1-4 » Lecție de fotbal primită de
Alte surse sugerează 200. 000 de convertiți, mai ales după pogromurile din 1391 și peste 100. 000 expulzați. Descendenții acestor evrei sefarzi expulzați în 1492 primesc cetățenia spaniolă dacă o solicită. [261] Cultura[modificare | modificare sursă] Spania este o țară occidentală. Aproape fiecare aspect al vieții spaniole este pătruns de patrimoniul cultural latin, făcând din Spania una dintre principalele țări latine din Europa. Cultura spaniolă este marcată de puternice legături istorice cu catolicismul, care a jucat un rol esențial în formarea și identitatea ulterioară a țării.
Arta, arhitectura, bucătăria și muzica spaniole au fost modelate de valuri succesive de invadatori străini, precum și de clima și geografia mediteraneană a țării. Epoca colonială lungă de secole a globalizat limba și cultura spaniolă, Spania absorbind și produsele culturale și comerciale ale diversului său imperiu. Situri din patrimoniul mondial[modificare | modificare sursă] Spania are 47 de situri în Patrimoniul Mondial. Printre acestea se numără peisajul Monte Perdido din Pirinei, care este comun cu Franța, siturile preistorice de artă rupestră din Valea Côa(d) și Siega Verde(d), care este comun cu Portugalia, Patrimoniul lui Mercur(d), comun cu Slovenia și pădurile primare și bătrâne de fagul, comun cu mai multe alte țări din Europa. [262] În plus, Spania are și 14 elemente de patrimoniu cultural imaterial(d), sau „comori umane”. [263] Literatură[modificare | modificare sursă] Statui de bronz ale lui Don Quijote și Sancho Panza, în Plaza de España din Madrid Cele mai vechi exemple înregistrate de literatură populară în limbi romanice datează din aceeași perioadă și din aceeași zonă, bogatul amestec de culturi musulmană, evreiască și creștină din Spania musulmană, în care au lucrat Maimonide, Averroes și alții, harjalele(d) (jarchas).
Stiri de ultima ora - Ultimele stiri Observator News
România U21 | Federația Română de Fotbal - FRF
Eurovision 2022 a debutat marți, în direct la TVR
PrimaPlay.ro
În prezent, există în jur de 62. 000 de evrei în Spania, adică 0, 14% din populația totală. Majoritatea sunt sosiți în secolul trecut, în timp ce unii sunt descendenți ai evreilor spanioli anteriori. Se crede că aproximativ 80. 000 de evrei trăiau în Spania înainte de expulzarea acestora. [260] Totuși, Enciclopedia Evreiască afirmă că numărul de peste 800. 000 este prea mare și că cel de 235. 000 este prea mic: 165. 000 sunt dați ca expulzați, numărul acesta fiind mai degrabă 200. 000, iar numărul de convertiți după pogromurile din 1391 este mai mic.
Alți scriitori din această perioadă sunt Gustavo Adolfo Bécquer, José de Espronceda, Rosalía de Castro sau Mariano José de Larra. Artiști precum Benito Pérez Galdós, Emilia Pardo Bazán(d), Leopoldo Alas (Clarín), Concepción Arenal(d), Vicente Blasco Ibáñez și Menéndez Pelayo au creat opere de artă realiste. Realismul a oferit descrieri ale vieții și societății contemporane „așa cum erau”. În spiritul „realismului” general, autorii realiști au optat pentru reprezentări ale activităților și experiențelor cotidiene și banale, în loc de prezentări romantizate sau stilizate. Grupul care a devenit cunoscut sub numele de Generația lui 1898 a fost marcat de distrugerea flotei Spaniei în Cuba de către vapoarele armate americane în 1898, ceea ce a provocat o criză culturală în Spania. „Dezastrul” din 1898 i-a determinat pe scriitorii consacrați să caute soluții politice, economice și sociale practice în eseuri grupate sub rubrica literară Regeneracionismo.
Spania - Călătoriile în contextul COVID și normele sanitare
Cataloniei, Galiciei și Țării Bascilor, care s-au identificat ca naționalități, li s-a acordat autoguvernarea printr-un proces rapid. Andaluzia a preluat această denumire și în primul său statut de autonomie, chiar dacă a urmat procesul mai lung stipulat în constituție pentru restul țării. În mod progresiv, alte comunități în revizuirea Statutelor lor de autonomie au luat și ele această denumire în conformitate cu identitățile lor istorice și moderne, cum ar fi Comunitatea Valenciană, [152] Insulele Canare, [153] Insulele Baleare, [154] și Aragonul.
Generația lui 1914 sau Novecentismo a fost următoarea „generație” de scriitori spanioli după cea de la 98. Ea punea deja sub semnul întrebării valoarea unei astfel de terminologii. Până în anul 1914 — anul izbucnirii Primului Război Mondial și al publicării primei opere majore a vocii principale a generației, José Ortega y Gasset — mai mulți scriitori puțin mai tineri își găsiseră propriul loc în cadrul culturii spaniole. Printre vocile principale se numără poetul Juan Ramón Jiménez, academicienii și eseiștii Ramón Menéndez Pidal, Gregorio Marañón(d), Manuel Azaña, Maria Zambrano(d), Eugeni d'Ors(d), Clara Campoamor(d) și Ortega y Gasset, precum și romancierii Gabriel Miró, Ramón Pérez de Ayala(d) și Ramón Gómez de la Serna.
Numar de identificare pentru straini (NIE) si actele necesare